De la Iasi la Chisinau
Din Iaşi până în vamă, la Albița,
E un drum,nu i-ar fi,Doamne,de deochi,
Că mi-au ieşit plimbările pe ochi,
Şi fierea la pachet cu tot cu pizza.
E-o arătură pusă curmeziş
De-a lungul şi de-a latul pe şosele,
Total dăunătoare la măsele,
Şi pentru dinți insuficient închişi.
Un drum total neindicat plecării,
Pe care cred că-n lipsă de altceva,
De-al dracului l-au construit aşa,
Ăia din Ministerul Apărării.
Că dacă-i vine rusului gând rău,
Şi vrea să ne ocupe,să nu poată,
Că i se strică orişice blindată
Pornită către Iaşi din Chişinău.
Mi-au dispărut nisipul de la fiere,
Şi pietrele de la zgâlțâituri,
Reumatismul din încheieturi,
Şi din vezică urmele de bere.
E jalea ganglionilor limfatici
Ce umblă dezlegați prin organism,
Şi mulțumită poftei de turism,
Simt răzbunarea nervilor sciatici.
Îmi umblă ochii-n cap ca nişte bile,
Şi se încrucişează către nas,
Iar oasele împung țesutul gras,
Zburdând vioi prin suta mea de kile.
Pe drumul spre Albița case nu-s,
Doar ici şi ‘colo vezi ceva bordeie
Ce par ,săracele,să se descleie
La prima respirație de rus.
E-o sărăcie lucie de zici
C-au năvălit pe-aicea otomanii,
Sau c-au trecut mergând la nemți,țiganii,
Furând tot ce-a fost mai de preț pe-aici.
E cam nasol în drum spre Chişinău,
Şi gândul meu frățesc se cam destramă,
Sunt trist că-i drumul rău până la vamă,
Dar fericit, că după-i şi mai rău.