De primavara
Cântă mii de păsărele
Primavăra cea frumoasă,
Doar o cioară negricioasă
Croncăne nişte manele.
Ghioceii albi ca varul,
Nasurile-şi scot la soare,
Prin poieni ies la plimbare
Omuleți cărând grătarul.
Iarba iese printre peturi,
Verde ca un ochi de fată,
Iar bețivii se îmbată
Din vânzări de acareturi.
Au ieşit şi mâțişorii,
Puficiuni gâdilicioase,
Liceene pupăcioase,
Îşi împărtăşesc fiorii.
Sunt şi miei ce se agită,
Behăind cu-obrăznicie,
Şi miroase-a poezie,
Şi-a natură-ndrăgostită.
Mărțişoare înnodate
Se agață la revere,
Cocalari cu cai putere,
Se-ntrec în decapotate.
Trec în zbor ceva albine
Plictisite de hodină,
Neaua s-a schimbat în tină,
Şi se ține de botine.
E senin cât vezi cu ochii,
Da’ nu poți precis să ştii
Cât de cald sau frig va fi,
Sub cojocul Babii Dochii.
De-aia zic să ne grăbim
Să urmăm impulsul vrerii,
E-nceputul primăverii,
Este vremea să iubim.