De ale satanistilor
Nu-s rocker, da’ mă simt cam satanist,
Mai merg prin cluburi la paranghelie,
Mă îmbrac în trening şi scriu poezie
Şi uneori ascult câte un folkist.
E drept că nu port hainele de piele,
Dar nu din cauză că mi-ar displăcea,
Problema e că nu găsesc ce-aş vrea
Să încapă pe rotundurile mele.
Fac semne-ncârligate-n fel şi chip
Din degete,din mâini şi din picioare
Spre clasa noastră cea conducătoare,
Să le,să mi-o,să îi,să mama lor,să biiip.
Fac alergie straşnică mereu
La Mercedesuri negre şi popime,
Cu toate că aicea în prostime,
Asta se crede că e Dumnezeu.
Nu merg la mănăstiri şi la biserici
Şi-am prostul obicei de a dona
La fraierii ce nu au ce mânca,
Şi asta clar mă bagă-ntre eretici.
Ascult cu drag o muzică,chiar rock,
Sau clasică, sau folk şi mi-e ruşine
Că n-ascult imnuri gen,cum se cuvine,
Despre Arsenie şi Papacioc.
Habar n-aveam că pot să îl invit
La mine-n crâşmă spre blagoslovire,
Pe acest exemplu falnic de iubire,
Pe Daniel,domnul preafericit.
Dar ştiu acum şi de-aia chiar insist
Să vină el,imamul şi rabinul,
Să vină toți deodată,dau eu vinul
Şi-om bea.Ca de la draci la satanist.