Aş vrea să ies în stradă la protest,
Să urlu la un loc cu cei de-afară,
Dar mie-mi place sincer cum e-n țară,
Aşa că mi se fâlfâie de rest.
Pe mine nu mă roade c-au furat,
Să fim noi sinceri :azi cine nu fură?
Am loc de somn,am ce băga în gură?
Protestul meu,aici,s-a încheiat.
Că nu ştiu,sincer,cum mereu a fost
Să se întâmple: după vreo schimbare,
Apare un alt hoț,cu mult mai mare
Şi, evident,tot eu rămân de prost.
Să presupunem totuşi, prin absurd,
Că vine unul bun,cum se cuvine,
După o lună iarăşi nu e bine
Şi ăla bun devine mut şi surd.
Românul e grozav de omenos,
Aşteaptă ani întregi fără probleme
Şi-ndură ca un bou,nu că se teme,
Dar mama lui i-a spus că „nu i frumos”.
Eu pot striga-mpotriva tuturor,
Şi aş putea să ies pe la perdele,
Dar nu ies eu ca să tocesc pavele,
Când pot să urlu la televizor.
Mai văd eu mâine sau în altă zi
De s-a schimbat ceva şi ies pe afară,
Şi urlu că e bine că-i schimbară
Şi că ştiam eu clar c-aşa va fi.
Atâta tre’ să mă-ngrijesc măcar,
De văd că-i cu raniți,ca-n ’89,
Să cer la guvernarea asta nouă
Certificat de revoluționar.
Că e păcat acuma să n-apuc,
Că ştie efectiv întreaga listă:
Un luptător mai straşnic nu există
În lung-lățimea-ntregului Facebook.