Cumintenia cuminteniilor

Ne-am buricat ca râma la asfalt,
Că musai s-o luăm la noi acasă,
Că-i o statuie absolut frumoasă,
Din hăăăă-hă-hăt,mileniul celălalt.

Au fost discuții la televiziuni,
Cu analişti aduşi la ore varii,
Din aria culturii şi-alte arii
Ce ne-nvățau că-i bine să fim buni.

Au fost şi tabere contradictorii
Ce s-au spurcat o vreme cu temei,
Colo B1,colo-Antena 3,
Şi-au dat la operație ca chiorii.

S-au tot donat prin bănci şi interpuşi,
Prin SMS-uri,dar şi bani la pungă,
Ba chiar sperându-se că o s-ajungă,
S-au luat nişte bănuți şi de la ruşi.

Că lumea s-a-mpărțit a fost normal,
C-aşa e unde-şi vâră coada dracii,
Pe-o parte indignându-se săracii,
Pe alta,întreg spectrul liberal.

Unii să dea şi alții să n-audă,
Unii făcând pe ceilalți idioți,
O-aşa dihonie i-a fost cuprins pe toți,
Şi-o constipare,de ziceai că-i budă.

Ei,evident,românul tot român,
S-a frăsuit şi-a strâns din nou cureaua,
Şi a sărit cuminte cu loveaua,
De la ăl mic până la ăl bătrân.

Şi bucuros,guvernul tehnocrat,
Încurajat probabil şi de U.E.,
A pus el diferența la statuie,
Dar ce să vezi?Nu i s-a arătat.

Şi-au dat ei seama brusc că nu se poate,
Că nu există lege sau,mă rog,
Ca tu,guvern, să fii un biet milog,
Când poți să fii un prost şi jumătate.

Deci bre-adunare de neisprăviți,
Cum naiba oamenii să nu vă-njure?
Cei dinainte nu ştiau să fure,
Voi nu ştiți,precum văd,nici să cerşiți.