Cand sforaie in camera Gagniuc
Se dedica prietenului Ananie Gagniuc
Când sforăie în cameră Gagniuc,
Trec fluturii în zbor şi-şi fac sepuku,
Iar umoriştii care nu-nghit CUC-u’,
Se bucură în grupuri pe Facebook.
Se duce tencuiala, pe cuvânt,
Şi câinii latră-n curți ca apucații,
Crezând că se anunță inundații,
Sau vreo alunecare de pământ.
Vecinii-şi pun dulapurile-n uşi,
Crezând că vin cu japca musulmanii,
Iar babele îşi pun sub lacăt banii,
Crezând că-s invadate iar de ruşi.
Fug câini,pisici şi alte lighioaie
De ultrasunetele din auz,
În sud,producătorii de harbuz
Se roagă sfinților să nu dea ploaie.
Când sforăie Gagniuc e ca-n război,
Când trage artileria deodată,
Se zguduie întreaga cazemată,
Şi cad ştiuleții de pe păpuşoi.
Se opresc pikamerele din funcțiuni,
Şi ca Sheherezada ruşinate,
Nu scot un zgomot, că se simt frustrate
Doar la auzu-acestei mari minuni.
Când sforăie Gagniuc,gândacii mor,
Şi pleacă păsările migratoare
În alte țări,ceva mai primitoare,
Ce nu au festivaluri de umor.
Când sforăie Gagniuc, nu-i chiar necaz,
Şi asta-o ştie-acum întreaga lume,
E singurul moment când face glume,
Şi singurul moment când are haz.