Au explodat poeţii

 

Au explodat poeţii peste tot

Ca nişte mărăcini prin bărăgane,

Aglomerând bodegile urbane

Şi terminând producţia de Merlot.

 

Pătrunşi de glorie ca de-un piron

Şi melancolici ca nişte fecioare,

Se-nvârtoşează care mai de care

Să-nhame Pegasul la faeton.

 

Unii apar cu versuri idioate,

Atinşi până-n rărunchi de pragmatism,

Bieţi sclavi ai unui jalnic modernism

Ce-a-nlocuit gramaticile toate.

 

Alţii, meniţi greşit de ursitoare,

Apar voioşi cu câte-o poezie

În care vezi întreaga-anatomie

Cu tot cu kamasutra din dotare.

 

Pe urmă, sunt poeţii trubaduri

Cu glas mieros şi priză la femei,

Un fel de corcituri de semizei,

Trăind cu aer, vin şi pupături.

 

Apoi vin ele, zâne scriitoare,

Tăindu-şi venele pe lung şi lat,

Spre disperarea bietului bărbat

Ce încă mai visa ceva mâncare.

 

Mai sunt şi cei ce scriu pe-aici pamflete

Şi au umor cam cât un târnăcop,

Visându-se în taină vreun Esop

Sau şef la vreo gazetă de perete.

 

Au în comun metehne literare

Şi vigilenţă ca de eunuc,

Se-adună-n grupuşoare pe Facebook

Şi alte mari proiecte temerare…

 

Şi-acolo, după propriul, bunul plac,

Se laudă-ntre ei ca într-o castă,

Entuziaşti la câte-o strofă proastă,

Într-un continuu, mare cotcodac!

Îşi spun maestre şi se pigulesc,

Încât orice învăţăcel ce-apare

Stă mut văzând un geniu aşa de mare

Şi-ncepe să se poarte nefiresc.

 

Au explodat poeţii, Doamne iartă!,

E plină lumea de talent şi barzi,

Că poţi cu-atâtea cărţi, dacă le arzi,

Să-l frigi în iad pe dracul doar cu arta

de Sorin Poclitaru pe 7 oct. 2012 înBlog • 3 comentarii • Etichete