Prietenilor carciumari,cu dragoste
Fumatul e duşmanul „nambăr oan”
Al sănătății, şi-i păcat de moarte,
Precum spunea şi-n Biblie,în carte,
Un tip sfătos cu numele Ioan.
De la fumat au început războaie,
Şi-au fost ucişi pe vremuri mucenici,
Şi-acum se-agită nişte pulifrici,
Că legea-i dură şi să se înmoaie.
Că vai de mine, au răcit şi-au muci
De la fumatul de pe trotuare,
Şi-i arde reumatismu-ntre picioare,
De au ajuns un fel de eunuci.
Pai ,bre,voi nu ştiți,da’ de la fumat
Ne-am pricopsit cu încălziri globale,
Au dispărut tot felul de-animale,
Cu tot cu arbori şi cu habitat.
De la fumat sunt oamenii săraci,
Şi sunt nervoşi ca viespea când înțeapă,
Şi de-aia-i poluată-ntreaga apă,
Şi de-aia taie ungurii copaci.
De la duhan apar diverse rele,
Ce-l strică absolut pe cetățean,
Că fără-alcool,duhanul nu-i duhan,
Şi la alcool cretinii vor manele.
Apoi cafeaua ,Doamne,ce belea,
Când bei cafea,țigara,se impune,
Şi-atunci e naşpa la hipertensiune,
Şi mori ca fraierul,în pana mea.
Apoi nimic mai rău pe lume nu-i
Decât țigara după sex,se pare,
Ba-i rea si inainte de culcare,
Dar asta doar la ăia din Vaslui.
Sunt unii oameni ce nu vor s-audă
Cât rău produce acest rău:fumat,
Ba unii,mâncătorii de rahat,
S-au învățat să fumege pe budă.
Acum există doar nefumători,
Se simte levănțica şi parfumul,
Şi din păcate-a dispărut şi fumul,
Şi unii nu se spală subțiori.
Dar jos fumatul,viciile toate,
Trăiască goliştea din cafenea,
Iar domnilor patroni le spun aşa:
Muriți săraci,dar plini de sănătate!