A doua epistola catre burtosi
Nu vreau să fac pe burtă pătrățele,
Eu vreau să fac acolo un zig zag,
Sau nişte romburi rotunjite vag,
Să nu-mi-nțepe fizicul sub piele.
Nici n-am ştiut ce muşchi are băiatul,
Abia de-o vreme i-am descoperit
Prin locuri unde nici nu m-am gândit,
În sus,în jos,de-a lungul şi de-a latul.
O febră musculură nu-i de-ajuns
Să-ți ştii întregul corp ca pe scriptură,
Dar antrenându-te peste măsură,
Primeşti la orice întrebări răspuns.
Poți şti că febra nu-i deloc ursuză,
Ea zburdă peste tot prin muşchişori,
În cap,pe cap,prin pleoape,subțiori,
În nas,în gât,în carnea de pe buză.
În amigdale şi în esofag,
În unghii şi călcâie, în ciolane,
Prin tot ce-nseamnă carne şi organe,
De-nțepeneşti ca mortu-n sarcofag.
M-am tot uitat în jur ca idiotul,
Să văd şi eu alți oameni ce-au făcut,
Gagici ce sufereau de fund căzut,
Şi se pupau matern cu caşalotul.
Acuma-s MILFuri, zâne,prințesici,
Să nu le recunoşti ,mânca-le-ar tata,
Că au slăbit câte-un chintal şi-i gata,
Poți pune de un party pe aici.
Bărbați care pozau în Piedone,
Cu burți ca nişte roate de tractor,
Acuma parc-ar fi Terminator,
Sau de la Swartzenegger nişte clone.
Toți dăltuiți ca vechile statui,
Şi-apoi te uiți cu jale în oglindă,
Tu pari un purceluş hrănit cu ghindă,
Şi-arăți ca un copil al nimănui.
Cu un tricou în dungi parcă eşti zebră,
Şi c-o privire cu mesaj bovin,
Tu stai ca un tampon intr-un vagin,
Şi nu te poți mişca deloc de febră.
Şi-atunci începi să-ntrebi în sinea ta,
Aşa ca pe o ultimă ripostă,
„Da liposupția-aia cam cât costa?
Că parcă mai uşor slăbeşti cu ea.”