Am observat tendința şi-nainte,
Şi-acum,cu Flota, mi s-a confirmat:
Există-ntotdeauna un vinovat,
Dar nu vreun om ce-a fost şi preşedinte.
Să recapitulăm despre dosare:
În ’90 au fost ceva presiuni
Că Iliescu,au spus câțiva nebuni,
Ne-ar fi împins către rusificare.
Aiurea ,un rahat şi jumătate,
Poporul a decis că nu-i un bai
Că i-a dat flit şi regelui Mihai…
Şi l-au ales ,măi dragă,3 mandate.
Pentru mineriade poartă vina
Luceafărul de loc din Petroşani,
Eventual o mie de golani
Din piață.Deci nici el, nici doamna Nina.
Apoi că s-a furat şi mult, şi bine,
Sau s-a vândut o țară pe nimic,
Nu-i vinovat,săracul,nici un pic,
Sunt alții hoți şi fără de ruşine.
Apoi,ca preşedinte a fost Emil,
Un fel de țap cu barba răsculată,
El n-a făcut nimica niciodată,
Cât de ciordeală,nexam,mic copil.
Atâta doar, că ne-a dezamăgit
Pe noi, cei care am votat ca proştii,
Sperând cumva c-o să dispară ,,foştii”,
Dar încă nu-i penal să fii tâmpit.
El,practic,a deschis nişte cărări
Spre zece ani curați de dictatură,
De nesimțiri şi furt peste măsură,
A unuia fost comandat pe mări.
Şi evident,acum ies la iveală
Matrapazlacuri ca de bişnițar,
O şpagă de la un minoritar,
Un mic şantaj ,o plată mai nasoala,
O flotă dusă spre un alt decor,
Un puşti lovit cu pixeli,o țigancă,
Un împrumut simpatic dintr-o bancă,
Banalități, zicea un procuror.
De aia zic :românii-s minunați
Cum intuiesc din prima curăția,
Şi îşi aleg mereu în România
Doar preşedinți de-a binelea curați.