La Sihăstrie
Această viaţă dusă-n schimnicie,
Cu post şi rugăciune, e un chin;
Noroc de câte fete ce mai vin
Din Bucureşti, pe-aici la Sihăstrie…
E-ngrozitor să stai tot singur cuc
În faţa monitorului fierbinte –
La fiecare laptop un părinte
Socializând cu Domnul pe Facebook.
Probabil că, mai nou, se pune-accent
Pe slujbe şi pe predici virtuale,
Iar treburile simple clericale
Acum au formă de eveniment.
Ca, de exemplu, stareţul Ilie
Trimite invitaţie on line:
„Avem vecernie, veniţi că-i fain!”,
Iar ei dau join că musai o să vie.
Iar rugăciunea pentru-ntregul cler
O scrie pur şi simplu preaînaltul,
Şi ei se-apucă unul după altul
De dau un like şi imediat un share.
Pun statusuri cu vorbe de folos
Şi comentează poze cu icoane,
Apoi îi vezi postând emoticoane
Sub care scriu: „se simte credincios”.
Probabil că încetul cu încetul,
În loc de iad şi chinuri şi catran,
Pe păcătoşi n-o să-i mai ia Satan,
Ci li se virusează internetul.
Habar nu am, dar simt ceva că-mi scapă
Şi vreau şi eu să ştiu – pentru deces,
Ajungi mai iute-n rai c-un Mercedes
Sau să postesc cu pâine şi cu apă?