Să gândim creştineşte!
Eu zic să ne gândim mai creştineşte –
Ce-l poate deranja pe vreun bărbos
Că nu mă las înmormântat frumos
În lut sau în orice se nimereşte?
Că poate am fobie de răceli,
De viermi, de râme şi-alte mişcătoare
Şi nu voiesc să le devin mâncare
Şi nici prilej de dans şi îmbulzeli.
Că poate nu mă roade-adrenalina
Să simt pământul ca pe un capac
Şi nici nu voi să crească vreun copac
În mine înfigându-şi rădăcina.
Da’ poate că, răcit în ultim grad,
M-am hotărât să stau la căldurică,
Să nu mai simt că mi se face frică
De smoala din cazanele din iad.
Dau, dacă-i nevoie, bani, să fie,
Plătesc şi slujbă, dascăl, chiar şi dric,
Că nu vreau eu bugetul să le stric
Săracilor de la patriarhie.
Lăsaţi-mă, vă rog, să fiu cenuşă
Vârâtă într-o urnă cu dichis,
Şi dac-o fi s-ajung în paradis,
Vă pun şi vouă pile pe la uşă.
Şi dacă e să mă prăjească focul
Tartarului, că am păcătuit,
Măcar să simtă dracii c-au muncit
Pân’ să m-adune, ditai dobitocul!