Porc rău
De lacrimi grele ochii pot să-mi storc,
Mă simt trădat de oameni și jivine,
Până aseară îmi era chiar bine,
Până să gust șoriciul de pe porc.
Aș fi putut să vă explic și-n proză
Întreaga dramă-a folkului de-aici
A celor ce-au crezut că în șorici
Nu este pesta sau trichineloză.
De dimineață, cum ne-am întâlnit,
Biata ființă preaguițătoare
Părea îngrijorată cum că moare,
Dar nu de boală,Doamne,de cutit.
Ne-a blestemat pe limba lui de porc
Și ne-a făcut și ucigași de bestii,
Urându-ne un sac de indigestii
Și moarte cântăreților de folk.
Unii, aflând de boală, s-au dilit
Și speriați de-ntreaga tevatură,
Au renunțat la gustul de friptură
Și au băut solemn și s-au pilit.
Alții ,mai lacomi,ce s-au înfruptat
Din bietele urechi sau chiar din coadă,
Au mers la niște doctori să îi vadă
Și nu e sigur încă de-au scăpat.
La mine-a fost ceva plictisitor-
Că nu există boală să mă-omoare,
Oricât ar fi de înspăimântatoare,
Eu sunt imun la boli, ca și la clor.
Dar fiecare cu norocul său,
Eu doar un lucru vreau să vă mai spun:
Ediția aceasta de Porc Bun
S-a transformat în una de Porc Rau!
Propun: la anul, când ne revedem,
Să omorâm un cangur,o reptilă,
Un tigru bengalez sau o cămilă
Sau pur și simplu nu mâncăm…doar bem.