Poezie patriotica
Am stat cuminte şi am aşteptat
Să mi se dumirească intelectul,
Să înțeleg ce-i ăla prea perfectul,
Guvern, numit de Klaus, tehnocrat.
E bun, e minunat, e fără pată,
Deodată țara parc-a înflorit,
Şi toți protestatarii-au amuțit
De tot, intempestiv şi dintr-o dată.
Diaspora e ca un pițigoi,
De vesela şi toarce pisiceşte,
Şi dintrodată țara îşi iubeşte,
Şi vrea să vină toată înapoi.
Nu se mai fură absolut nimic,
Şi nimeni nu înjură nici în şagă,
Nu mai există nici un pic de şpagă
La plasă,la sacoşe ori la plic.
Profesorii nu simt că-s bugetari,
Nici doctorii, iar lumea din cultură
Dă banii pe tutun şi băutură,
Pentru că sunt salarii mult prea mari.
De pensii nu mai zic ,sunt chiar babane,
Iar alocațiile de neam prost..
Prin parlament nu mai e nici un „fost”,
Şi nimeni nu mai umblă cu coloane.
E-aşa o înțelegere astrală,
Aşa un zen, cu urme de feng shui,
Nimic nu-i trebuieşte nimănui,
Nici chiar lui Daniel vreo catedrală.
Impozitele au scăzut brutal,
Nu mai există taxe şi se pare,
Vor fi atâtea secții de votare,
Că vom avea consens electoral.
E-atâta bine ce mă împresoară,
Şi atâta fericire împrejur,
Că mă întreb,când sunt sătul să-njur,
Ce mama dracului mai caut în țară?