Mi-e dor de Ponta

Mi-e dor de Ponta

Mi-e dor de Ponta,mă omoară dorul,
Şi văd că omul e bătut de soartă,
De o lună e bolnav la Înalta Poartă,
De când spahii i-au tăiat piciorul.

Unii ziceau că treaba-i răhățită,
Şi că se teme omul de bahaus,
De parcă n-are dreptul la repaus,
Ca tot românul care ia o mită.

Alții mai talibani ca talibanii,
Râd şi de boală şi de operații,
Şi cică stă-n salon cu avocații,
Şi că l-au terminat americanii.

Mai sunt o parte,ăia radicali
Ce țipă peste tot că e trădare,
Şi totul i s-a tras de la motoare,
Şi nişte datorii la generali.

Nici el,săracul,n-a ieşit deloc
Să spun-o vorbă de încurajare,
Că de la ligamente nu se moare,
Şi nici măcar ,,Am fost un dobitoc”.

Ori ce ştiu eu ceva de Deveselu,
Să fi trimis vederi şi scrisorele
Cu ,,Salutări de aici,din Dardanele”
Pentru Codruța,Klaus şi Uncheşelu.

Putem noi înțelege?Clar că nu,
De când e dus,ferească Doamne-Doamne,
Politica-i condusă doar de doamne,
(Unde-l includem şi pe MRU).

Şi misoginul care e în mine,
Le-ar cam trimite îndărăt la blide,
Că nu e locul lor pe la partide,
Bărbații ştiu să facă rău mai bine.

Aşa că,preamărite demnitar,
Să dai un semn când te întorci acasă,
Şi dacă o să simți că treaba-i groasă,
Chemăm minerii iar. Alah Akbar!