Îţi scriu, iubito

Îţi scriu, iubito plin de aracet

Şi uns de var pe-ntreaga epidermă,

Am luat de astăzi o decizie fermă:

Nu vreau să mai aud de trafalet!

Să nu mai văd nicicând meseriaşi

Cu pungi la ochi şi feţe obosite,

Dotaţi cu sentimente plictisite

Şi-ncetineală de sinucigaşi!

Să nu mai văd în viaţa mea vreo scară

Dotată-n vârf cu vreun amărăştean

Şi nici vreun până ieri Italian –

Pe care mintea a-nceput să-l doară !

Ce ifose şi greţuri fără leac!

Câtă sublimă superioritate!

Zugravul însuşi e-o celebritate

Ce-a coborât în bietul tău hogeac…

Gioconde face, el nu da cu glet-

E un poem întreg pe un perete,

Mişcările-i sunt preţios încete,

El nu e un zugrav, e un poet!

Fumează cât toţi turcii din Islam

Şi scuipă, evident, doar pe podele,

Ascultă la un radio manele

Şi unge cu vopsele tot ce-i geam.

La prânz zugravul pleacă la o bere.

Cu glasul sigur cere doar un pol,

Pentru că, nu-i aşa, după potol

Se cere de băut , cu precădere.

Şi trec, iubito, peste ce-a mai fost

Şi îţi mai spun că l-am plătit regeşte-

Iar el privind cu ochii lui de peşte…

Făcea şi-un şarpe să se simtă prost!

Ba îmi dădea şi-un semn subliminal

Că banii-ia ca să imi facă-un bine

Şi că oricum parale-s mai puţine

Decât primeşte-oricine-n mod normal .

Îţi jur, iubito, nu mai zugrăvesc!

Mă mut în peşteri, ca un urs, în grote;

Mă fac păstor de viezuri şi marmote,

Dar nu mai dau cu varuri cât trăiesc!