Îţi scriu, iubito
Îţi scriu, iubito plin de aracet
Şi uns de var pe-ntreaga epidermă,
Am luat de astăzi o decizie fermă:
Nu vreau să mai aud de trafalet!
Să nu mai văd nicicând meseriaşi
Cu pungi la ochi şi feţe obosite,
Dotaţi cu sentimente plictisite
Şi-ncetineală de sinucigaşi!
Să nu mai văd în viaţa mea vreo scară
Dotată-n vârf cu vreun amărăştean
Şi nici vreun până ieri Italian –
Pe care mintea a-nceput să-l doară !
Ce ifose şi greţuri fără leac!
Câtă sublimă superioritate!
Zugravul însuşi e-o celebritate
Ce-a coborât în bietul tău hogeac…
Gioconde face, el nu da cu glet-
E un poem întreg pe un perete,
Mişcările-i sunt preţios încete,
El nu e un zugrav, e un poet!
Fumează cât toţi turcii din Islam
Şi scuipă, evident, doar pe podele,
Ascultă la un radio manele
Şi unge cu vopsele tot ce-i geam.
La prânz zugravul pleacă la o bere.
Cu glasul sigur cere doar un pol,
Pentru că, nu-i aşa, după potol
Se cere de băut , cu precădere.
Şi trec, iubito, peste ce-a mai fost
Şi îţi mai spun că l-am plătit regeşte-
Iar el privind cu ochii lui de peşte…
Făcea şi-un şarpe să se simtă prost!
Ba îmi dădea şi-un semn subliminal
Că banii-ia ca să imi facă-un bine
Şi că oricum parale-s mai puţine
Decât primeşte-oricine-n mod normal .
Îţi jur, iubito, nu mai zugrăvesc!
Mă mut în peşteri, ca un urs, în grote;
Mă fac păstor de viezuri şi marmote,
Dar nu mai dau cu varuri cât trăiesc!