În Mediaş există ora doi
În Mediaş există ora doi,
Şi tuturor le sună minunat,
Lipseşte termenul de „imediat”,
În schimb e plin de saşi ,de „no”şi „ioi”.
Adică „imediat” nu-i chiar absent,
Dar nu înseamnă chiar „acum”,”pe loc”
De fapt înseamnă,dacă ai noroc,
„În viitor”, nici vorbă de prezent.
În Mediaş poți merge la „cafia”,
Şi poți să bei hinarsul din ulcică,
Şi nici o supărare cât de mică
Nu reuşeşte a te mânia.
În Mediaş secundele-s mai lungi,
Nici orele nu au lungimi normale,
Se-ntind pe câte două cincinale,
Iar baiul nu e când,ci dacă-ajungi.
Aicea graba nu s-a inventat,
Şi nu există decât trei viteze
Pentru acei porniți ca să lucreze:
Încet,foarte încet şi rezemat.
În Mediaş sunt unguri,da’ puțini,
Probabil aerul nu le prieşte,
Sau nu ştiu ori vorbitu’ ardeleneşte,
Ori nu le plac asemenea vecini.
Totul e -n reluare pe aici,
Oamenii merg ,se înmulțesc,mănâncă
Pătrunşi de o încetineală foarte-adâncă,
De parcă s-au născut direct bunici.
Şi totuşi aşezarea e cochetă,
Şi oamenii sunt faini aşa cum sunt,
Atât mă-ntreb:da’ din atât pământ
Aici să facă Oberth o racheta?
Probabil că l-a luat un mare râs,
Şi l-a cuprins o mare veselie
Văzând cum o porneşte spre tărie
Racheta-ardelenească ,cu ,,no,fâss!”