Gurmandul
În felul lui, un biet nenorocit
Mai vicios decât înseamnă viciul,
El trebuie îndepărtat cu biciul
De orişice miroase a gătit.
E dependent de orişice papilă,
Iar nasul său e ca un periscop
Ce simte urmele de escalop
De la distanţe depăşind o milă.
Nimic din oale nu îl înspăimântă
Şi-i plouă-n gură des, torenţial,
Stomacul său e bun de madrigal
La cât de tare şi frecvent îi cântă.
Nu poate să reziste la ispite:
Fripturi şi borşuri, prăjituri sau sos
Trezesc în el porniri de pofticios
Şi chinuri lungi etern neostoite.
Instincte vechi, uitate prin istorii
Se-nghesuie şi ies încet, încet
La orice amintire de cotlet
Sau orişice mirosuri tranzitorii.
În lume e atâta nedreptate –
Chiar Popii îi privesc inchizitor
Cum se închid în biată lumea lor
Atât de plină de obezitate.
Mâncarea e o artă şi-i sublim
Să îi privim pe-artiştii-îngurgitării
Ce îşi închină burţile mâncării
Fără diete, posturi sau regim!