Dormi în pace

Te rog frumos să nu te mai trezeşti!

Şi nu de alta da-ai muri la loc…

Văzând câte-un poet fără noroc

Dedat la versuri albe, păsăreşti…

Din Lacul tău n-a mai ramas nimic-

Nici nuferi, nici vreun luciu, nici un peşte…

În locul lor s-a instalat regeşte

Un turc importator de arpagic.

Din buciumul care suna pe deal

Doar jalea a rămas, cât despre turme…

Doar ici şi colo vezi câteva urme

Şi E-uri cu miros de animal.

La Steaua… e patron tot un cioban

Şi se întamplă lucruri delicate…

Orice transferuri spre străinătate

Adaugă la Rahova un an…

Din teiul tău frumos nici n-o să crezi:

N-au mai rămas decât vreo două cioate

Şi niste tufe, de primar plantate,

Un fel de cacadâri… dar japonezi.

N-a mai ramas picior de epigon…

Atât de fragedă e doar Bianca

Că a ajuns falimentându-şi banca

Să aibă cel mai fraged silicon.

Acele somnoroase păsărele

Ce dormitau prin pomii preferaţi –

Acum sunt senatori, sau deputaţi,

Sau preşedinţi, sau alt fel de lichele…

Limba română, aia de-o iubeai

E plină ochi de falsuri şi carenţe,

De-analfabeţi ce-au inventat licenţe

Din neştiinţă, dragul meu, Mihai.

Romantici au rămas numai vreo doi –

În schimb de ăia noi sunt o mulţime !

Majoritatea cu sictir pe rime

Dar vai de mama lor, nimic de soi…

De aia zic să dormi cum te-ai pornit,

Că nou prin poezie nu-i nimica…

Şi nici femei ca aia, Veronica –

Dar asta sunt convins c-ai bănuit…