De ziua lui Ion
Măi, dragă, mă gândesc ce comedie
C-am reuşit s-ajung octogenar
Frumos şi verde, zici că sunt mărar
Şi plin de viaţă şi de sinergie.
Stăteam cu Nina, pe balcon, aseară
Şi ne gândeam că parcă a fost ieri,
Când sub balcon aveam nişte mineri
Ce-l căutau pe Raţiu cu o sfoară.
Sau cum a fost atunci cu Prostănacul,
Cum a crezut săracul că-i pe val
Şi se pupa cu Miha, triumfal
Şi până dimineaţă l-a luat dracul.
Sau cu nea` Nicu, ăla de pilea,
Cum i-am ascuns odată udătura
Şi i-a crescut pe loc temperatura
Că n-avea ce să traga la măsea.
Vai, şi pe rege, ce l-am pus la sport
Când îl manca să vină-n România,
Că dragă Doamne-i bună monarhia,
Cum s-a întors de la aeroport.
Şi-s multe, parcă nu m-ajută capul
Să le reţin, oricum a fost frumos
Şi mai ales când mă uitam în jos
La cum crăpau Vadim, Brucan şi Ţapul.
Oricum, mă bucur ca de un cadou
De-această vârstă care îmi permite
Şi dacă vreunul vrea să mă irite,
Chiar mă gândesc să candidez din nou.
Şi nu din cauză de uituc sau transă
Şi nici de plictiseală candidez,
Dar am aşa, în sinea mea, un crez
Că la câţi proşti mai sunt, chiar am o şansă.