De ziua lui Ion

Măi, dragă, mă gândesc ce comedie

C-am reuşit s-ajung octogenar

Frumos şi verde, zici că sunt mărar

Şi plin de viaţă şi de sinergie.

 

Stăteam cu Nina, pe balcon, aseară

Şi ne gândeam că parcă a fost ieri,

Când sub balcon aveam nişte mineri

Ce-l căutau pe Raţiu cu o sfoară.

 

Sau cum a fost atunci cu Prostănacul,

Cum a crezut săracul că-i pe val

Şi se pupa cu Miha, triumfal

Şi până dimineaţă l-a luat dracul.

 

Sau cu nea` Nicu, ăla de pilea,

Cum i-am ascuns odată udătura

Şi i-a crescut pe loc temperatura

Că n-avea ce să traga la măsea.

 

Vai, şi pe rege, ce l-am pus la sport

Când îl manca să vină-n România,

Că dragă Doamne-i bună monarhia,

Cum s-a întors de la aeroport.

 

Şi-s multe, parcă nu m-ajută capul

Să le reţin, oricum a fost frumos

Şi mai ales când mă uitam în jos

La cum crăpau Vadim, Brucan şi Ţapul.

 

Oricum, mă bucur ca de un cadou

De-această vârstă care îmi permite

Şi dacă vreunul vrea să mă irite,

Chiar mă gândesc să candidez din nou.

 

Şi nu din cauză de uituc sau transă

Şi nici de plictiseală candidez,

Dar am aşa, în sinea mea, un crez

Că la câţi proşti mai sunt, chiar am o şansă.