De ziua lui Ilcus … Dan Ovidiu Ilcus
Intr-un oraş, să spunem că Sibiu,
Trăia o creatură răşinară,
Îndrăgostit de brânză şi chitară,
În ordinea pe care v-o descriu.
Unii spuneau că-i pasionat de cronici
Şi alte-înscrisuri vechi şi prăfuite,
Şi mai avea ceva pasiuni tâmpite,
Ca de exemplu muzica lui Tomitsh.
Avea nişte prieteni minunați,
Împrăştiați prin marea Românie,
Ce îl primeau cu mare bucurie,
Şi întrebarea:,,Ne-ai adus cârnați”?
În general nu se putea abține
Când întâlnea femeile mai slabe,
De la minore la mătuşi şi babe,
Cu cât mai scoabe,cu atât mai bine.
Citise omul poezii cam multe,
Pe unele putea să le recite,
Dar asta-n cazurile fericite
Când se găsea şi-o victimă s-asculte.
Deci omul despre care eu vă zic
Îmbătrâneşte anual cât zece,
Spre ghinionul lui,pe treisprezece,
În luna lui cuptor de hăăăt…de mic.
Şi nu vrea să-i urăm de-această zi
Vreun la mulți ani,pe facebook,cum se spune,
El vrea tigăi şi o oală sub presiune,
Că nu prea are omu-n ce găti.
Mai vrea şi telefoane şi-un tablou,
Excursii în America latină,
Maşini de fițe şi o limuzină,
Şi cred că vrea şi un spor de libidou.
Şi multe lucruri foarte importante,
Dar eu de toate cele mă dezic,
Şi-i spun aici:Ilcuş,nu-ți iau nimic,
Prefer să-mi întrețin nişte amante.
Şi poți să nu mă mai iubeşti deloc
Că n-o să-ți poți înlocui ceaunul,
Doar n-o să-ți iau eu cratiți ca nebunul,
Să-ți ieie bărboşenia de Zlăvoc.