Am blog

Ce-mi trebuie vreun amărât de drog
Ce dă sevraje şi dureri renale?
Etnobotanicele sunt banale
Pe lângă frumuseţea unui blog.

Aici mi-arăt întreaga isteţime:
Pot scrie despre orişice prostii,
Idei deştepte, basme, poezii,
Ce simt că ar da bine la prostime.

În fiecare zi când mă trezesc,
Postez o chestie elucubrantă
Sau o tâmpenie mirobolantă
Pe care unii fraieri o citesc.

Şi-aştept cu nerăbdare să fac trafic,
Să moară blogerii la tastaturi
Văzând cum nişte biete scriituri
Cresc depăşind săgeţile din grafic.

Sunt înţelept ca un chinez bătrân
Şi tot ce spun e literă de lege,
Mă simt pe blogul meu un fel de rege
Şi fac orice ca rege să rămân.

Îmi dau păreri, o fac şi pe proorocul,
Sunt analist în tot şi-n orişice,
Îl fac cu nervii şi pe CTP,
Dacă m-ajută până şi norocul.

Pe blogul meu, păreri am numai eu
Şi nu permit să intre fitecine,
Să-mi spună ce e rău şi ce e bine,
Aici, eu sunt un fel de Dumnezeu.

Ca un păianjen meşterind la plase,
Ţes intrigi în tot mediul virtual,
Sunt mândru de veninul de crotal,
Ca şi de manierele frumoase.

Să nu-ncercaţi să-mi corectaţi purtarea,
Eu nu-mi doresc corecţii momentan,
Sunt mândru că am propriul meu Can Can,
În care pot să îmi exprim frustrarea.