Ce-ați făcut din țara românească,
Pentru ce i-s oamenii săraci?
Ne-au călcat divizii de cazaci,
Dacii noştri liberi nu-s mai daci,
Dumnezeu din cer să vă trăznească,
Laşe seminții de vârcolaci!
Ne-ați vândut la târg ca pe legume ,
Şi-am fost marfă pentru cei străini,
Ne-ați turnat otravă-n rădăcini,
Noi n-am fost nemernici şi haini,
Şi n-avem de-o vreme loc pe lume,
Parc-am fi un soi de mărăcini.
Câte cizme să ne mai apese
Cu grumazul în pământul sfânt?
Ne-ați trezit şi morții din mormânt,
Ne-ați împrăştiat ca prafu-n vânt,
Şi nu-i nimeni căruia să-i pese
Că intrăm de tineri în pământ.
Ne-au îmbătrânit plângând copiii,
Şi părinții ne-au îmbătrânit,
Ne-ați trimis la vile la cerşit,
Şi ne-ați impilat şi înrobit,
Şi ne-ați dus în țări străine fii
Ce-n război la alții au murit.
N-am avut nici Moş Crăciun,nici Paşte,
Ne-ați adus cu sila sărbători,
Noi n-am fost vreodată trădători,
Ne-ați umplut de bale şi urdori,
Şi noroiul pus să ne împroaşte,
Ni l-ați dat într-un ghiveci de flori.
Vom ieşi cândva de după porți,
Şi mânați de griji şi de nevoi,
Vom porni cu toții la război,
Împotriva celor vechi şi noi,
Şi în amintirea celor morți,
Ne vom lua Crăciunul înapoi.