Zăpadă, câh!
Mă uit pe geam cum ninge, aberant,
E ca o revărsare de cascadă,
Cu niște lățunoaie de zăpadă,
Ce curg din cerul gri și deprimant.
Probabil că, vreun sfânt libidinos,
Lipsit de rugăciunile-aferente,
Și-a dat cu alifii emoliente,
Ce-au înghețat și cad de sus în jos.
E viscol și e frig și e polei,
E clar că rușii au făcut prostia,
De ne-au mutat Siberia-n România
Și-ndată, îndată, vin cuminți și ei.
Pe stradă nu trec câini comunitari,
Ci pinguini și alte orătănii
Și-n loc de polițiști, niște dihănii,
Cu burți și mers de ursuleți polari.
Am niște unii-n mediul virtual,
Ce mă invidiază creștinește,
Pentru zăpada asta ce tot crește
Și bagă reumaticii-n spital.
De zici că au primit vreo moștenire,
Așa se bucură de-așa prăpăd,
Și eu înjur într-una și prevăd
Că le recit toți sfinții din psaltire.
Mașina-mi seamănă cu un boschet,
Acoperit de baligi înghețate
Și chiar de-aș vrea s-o plimb, nu se prea poate,
Măcar și fiindcă nu mai am carnet.
Pe facebook văd doar poze cu gagici,
Întinse languros la șeminee,
La noi nu vezi nici urmă de femeie.
Cum mama naibii să nu te oftici?
Nu mai vreau selfie prin telecabine
Sau poze cu vin fiert și cu clăpari,
Scârboasă iarnă, rogu-te, dispari,
C-ai început să scoți ce-i rău din mine!