Vreau ploaie
Vreau coduri roșii, multe, căcălau,
Să curgă apa ca din robinete,
Să moară virusul în izolete
Să fie bine, să nu fie rău.
Să fim acvatici, spun, ca niște mrene,
Prin baltă să zburdăm ca prin trifoi,
Să fim zglobii ca niște iepuroi
Ce se-nmulțesc perverși prin buruiene.
Să curgă mări, oceane de lichid,
Să crească alge și corali pe stradă,
Iar nouă, să ne crească solzi și coadă
Și aripioare lungi ca la guvid.
Vreau un torent continuu și vreau nori,
Bulbuci să fie peste tot și spume,
Să vină iar potopul peste lume,
Să îi înece pe babarditori.
Nu mai vreau soare, vreau doar timp urât,
Cu fulgere prelungi și luminoase
Și-n calendarele bisericoase
Să fie Sântilie și atât.
Vreau să înot la mine-n cartier,
Printre mașini și printre biciclete,
Să fac și scufundări printre boschete,
Precum balena sau alt mamifer.
De ploaie nu mă satur niciodat’,
Aș vrea să fiu eu acel strop de ploaie,
Ce crește transformându-se-n puhoaie
Și-apoi inundă ce-i de inundat.
Să fie tunet, că de el uitam,
Că tunetul e-un fel de melodie,
Cântată de-un folkist ceresc, Ilie,
În loc de serenadă, lângă geam.
Să fie ploaie multă, toată vara
Și tot ce-nseamnă apă fără dop,
Să fie udături ca la potop,
Da’ nu la noi, la dracu, în Sahara!