Vladi plus kim egal love
Am fost la întâlnire-n cosmodrom
Cu Kim Jong-un, cu Vladimir rusnacul,
Cu unu’ Kadîrov, urât ca dracul,
Pe care-ntâi l-am confundat cu-n om.
Și încă vreo câțiva cu fețe trase –
Cred că erau ceva ” acoperiți”,
Că prea păreau săracii obosiți
Și-n plus aveau și moace dubioase.
M-am așezat și eu cu chiu cu vai
Pe o rachetă veche, ruginită
Și-am așteptat să văd dacă-l invită
Pe Kim Jong-un, Volodea, la un ceai.
L-a invitat, dar ăla, figurant,
L-a refuzat, că face-aciditate,
Nici pe balcon nu iese, că nu poate
Și nici nu vrea să stea lângă glasvand.
S-a discutat de noutăți, adică:
Putin zicea că NATO e de porc
Și că moșneagul ăla din New York
Sau Washington, o are foarte mică.
Apoi a fost tocmeală ca-n bazar:
„Dă-mi bombe, bă, că eu mai am puține
Rachete, dă-mi obuze și dă-mi mine
Sau niște pari mai sănătoși, măcar!”
Și Kim zicea: „Ce zice? Nu-l aud!”
„Păi zice că l-a fugărit femeia
Să cumpere pușcoace din Coreea.
Să cumpere, în pana mea, din sud!
Că noi aveam, dar vechi și demodate,
Dar, dacă am văzut că nu se cer,
Le-am scos acu’ trei ani din frigider,
Le-am pus la foc și le-am halit pe toate.”
Și tot așa, negocieri sterile –
De-a zis și Putin: „Mare ți-e grădina!
Mai bine le ceream la Ucraina,
‘Te n gât de gras de patru mii de kile!
C-așa m-am săturat, de-abia m-abțin
Să nu vă dau câte un șut în dos!
Of, Doamne, ce îmi lipsește un baros!
De unde-l scot acum pe Prigojin?”