Viorica față în față cu muia
Sari,Liviule și ușa o încuie
Și rupe balamalele la porți,
Sunt unii care cică ne vor morți
Și vor să ne omoare cu o muie.
Eu-s mai bătrână și m-am întrebat
Ce poate însemna, da’ nu-i de bine,
Că am pe-aici vreo două pârțotine
Ce îmi ziceau c-așa au avansat.
Că, în principiu, te ajută unchii,
Sau alte rubedenii care vor,
Da’ cu o muie cică-i mai ușor,
Atâta doar, că te cam dor genunchii.
Mi-a zis și Cărtărescu, ieri, la Mall,
Că se dezice clar de-așa minune,
Că el,de când e miezul prin Uniune,
A supt-o zi de zi… și e nasol!
Da’ cică dacă-i iese cum ar vrea,
Își ia, băiatul, banii cu lopata,
Atâta o mai suge, un an și gata
Și-apoi e sigur că-l vor premia.
L-am întrebat pe Adi : mă scuzați,
Ce-i muia,dom’ Năstase? Zice,cică:
“Păi dragă și iubită Veorică,
Eu știu că e ceva între bărbați.”
L-am întrebat apoi pe președinte:
Ce naiba-i muia asta, un oral?
Și-mi zice: “Muia e când un penal
Ciordeste și-apoi nu mai ține minte.”
De aia zic, Liviuțu’, stau un an,
O mai zburlesc pe aici și când se poate,
Las’ dracu’ și gramatica și toate
Și plec la parlamentu-european.