Vinul rose
Ce-i vinul roz?, aceasta-i întrebarea
La care să răspundem am dori,
La ce e bun și cui i-ar trebui
Sa-și ude, uneori, cu el mâncarea?
Unii spuneau: ăsta e vin de fete,
Păi, noi, masculii, n-avem cum a-l bea,
Că nu te face nici să simți ceva
Și n-are nicio șansă să ne-mbete.
Mai bine bem o limonadă, zău,
Sau bere cu lămâie, Doamne, iartă,
Ori niște ceaiuri, niște apă fiartă,
Că tot nu fac nici bine și nici rău.
Alții spuneau că-i vin de agățat
, Ieși la terasă și zărești o fată
Ce stă stingheră și bea apă plată,
O chemi la un roze și-ai rezolvat.
Atâta doar, ‘nainte s-o săruți,
S-aștepți până se amețește bine,
Că fete care beau sunt cam puține
Și riști să fie vreun băiat drăguț.
Te prinzi că e un el când mergi la baie
Și-l vezi stând în picioare ca un dac,
Pișându-se cu boltă pe capac
Și-având sub pulă un lighean de coaie.
Mai sunt o seamă care zic cinstit
Că de la un roze băut odată,
Au fost potenți o zi și-o noapte toată,
Dar asta încă nu s-a dovedit.
Că, auzind de-asemenea virtute,
Râdeau iubitele ce le aveau
Și chiar sub niciun chip nu-nțelegeau
Ce noapte-ntreagă ține trei minute.
De aia zic, să bem , ce-o fi, o fi
Și să ne facem la sfârșit o poză,
Cu noi văzând întreaga viață roză
Și, garantat, apoi n-om mai pili.