Vine toamna
E-aşa o lene de sfârşit de vară,
Abia mai zboară câte-un vrăbioi,
Din când în când mai pică nişte ploi
Şi un diasporez din altă țară.
Concediile s-au cam terminat,
Acum apar şi poze nou nouțe
Cu munți,statui,biserici şi maimuțe
Şi tot ce-a stat la fotografiat
Turiştii se răresc pe zi ce trece,
Abia mai vezi ici colo, uneori,
Câte un grup de nemți vizitatori,
Ajunşi aici în ceasul doisprezece.
La plajă, dezbrăcații-s tot mai rari,
Nu mai vezi toples şi nici silicoane,
Doar nişte babe vechi şi dolofane
Ce vin să vadă nişte salvamari.
Vezi berzele făcând antrenament
La zbor planat sau fâlfâire rară,
Sau stând de dimineață până seară
Pe stâlpi de telegraf şi de curent.
Dispar fustițele cât un fular
Şi-apar în loc colanții fără formă
Ce țin în ei excese de şaormă
Şi zeci de cefe puse pe grătar.
E-aşa o plictiseală exemplară,
Că nimeni n-are poftă de nimic,
Prin parcuri rătăcit, câte-un bunic
Îşi plimbă băbăciunea seculară.
Dispar alergătorii de pe-alei
Şi frunzele o iau la sănătoasa,
Simt cum m-apucă dracii şi angoasa
Că vine iăraşi toamna…mama ei!