Vama veche
Ce tristă-i Vama fără vamaioți,
Fără ceaune și nudiști la soare,
Fără un leu cerut pentru mâncare
De niște beți, în dreduri și chiloți.
E ca un iad din care-s lipsă dracii,
Plecați la muncă, la cules căpșuni,
E ca și cum la casa de nebuni
Ar sta, la tratamente, pitpalacii.
E ca o nuntă între surdo-muți,
La care muzica e în surdină,
Cu o mireasă nașpa și virgină
Pe care n-ai curajul s-o săruți.
Nimic din amintirile frumoase,
Cu care ne-am obișnuit pe-aici,
Cât despre-aglomerația de gagici,
Ori sunt urâte, ori sunt foarte grase.
Hamsiile au gust de levănțică,
Pe stradă nu mai vezi deloc artiști,
Iar la bărbații care sunt nudiști,
Se vede ca o au cu mult mai mică.
Bețivii-acuma doar se amețesc
Și rar mai iau fasole la conservă,
Iar dacă intri-n mare, se observă
Că nu mai vezi căcați care plutesc.
Mi-e dor de o crâșma cu miros pregnant
De droguri, de pișat și de sudoare,
Unde să beau, cu clasa muncitoare,
O bere cu gust bun, de diluant.
Nu mai e Vamă, asta-i ce-am de spus,
Dar pentru că-i sfârșitul de concediu,
Vă spun cinstit că singurul remediu
E să veniți, frumos, la Vamadus!