Tristețea lui Liviu
Ce viață crudă, ce urât destin,
Acum când tocmai s-a scumpit lumina,
S-aud că minunata mea Irina,
S-a dat cu trotineta lui Codrin.
M-a leșinat la inimă adânc,
Mi s-a stricat tensiunea și prostata,
Așa arăt de parc-aș fi pe gata,
Nu pot să beau nimic, nici să mănânc.
Nu pot să dorm că imediat tresar,
Visez cum cheliosul călărește
Și râde-n visul meu, cumva mânzește,
Ba chiar și-arată ca un armăsar.
Văd chestii lungi, grosuțe și vânoase,
Ce intră abuziv în orice loc,
Ba am visat și-o chestie cât Boc,
Făcând niște mișcări libidinoase.
Ce somn? Nimica, niente, nada,
Întruna mă gândesc și-mi dă fiori,
Cine-mi mai taie porc de sărbători,
Cine îmi mai dansează-n hol, Lambada?
De unde iau eu bani pentru facturi,
Pentru țigări, să-mi aranjez mustața?
Cine mă duce acasă dimineața,
Cu cine dracu mai fac eu figuri?
E iarnă, n-am cojoc și n-am căciulă,
Mi-e frig, că nu-i căldură la palat
Și idioata asta a plecat,
Mai bine m-aș întoarce în celulă.
Mi-e milă, totusi, oare cum i-o fi?
Mă tem că ar putea să o rănească,
Într-o poziție mai nefirească
În care să o doară rău, mai știi?
De aia zic, ascultă-mă, Codrine,
Dacă mi-ai fost prieten bun cândva,
Te rog să n-o mai chinuiești pe ea,
Ia-ți unguent și fute-mă pe mine