Tristete de doi lei
Mă duc la vale, vă salut pe toți,
M-am săturat de viața mea mizeră
Ce nicio bucurie nu-ți oferă,
În lumea asta plină doar de hoți.
Vă spun “la revedere” tuturor,
M-am săturat de-aceste combinații
Cu chestii, cu dobânzi și cu inflații,
Băgați-vă în curs acest robor.
M-ați amăgit cu toții și mă doare
Și m-am rugat și eu la Dumnezeu
Cu jale, Mugur, Mugurașul meu,
Acum eu-s mic, te rog, tu fă-mă mare.
Am fost mereu doar bun de sacrificiu,
Gândiți-vă și voi la viața mea,
Că nici măcar cei de la DNA
N-au calculat în lei, vreun prejudiciu.
De-a fost să luați ca împrumut vreun ban,
V-ați dus la bănci și ați cerut valută,
Pe cât posibil mai necunoscută,
De genul francului elvețian.
A dat în mine virusul scăderii,
Ma subțiez de parc-aș fi flămând,
De vină-s ăia de i-au prins furând,
Sau Soroș, sau vreun Putin sau bancherii.
Când mă gândesc cam cât am fost de mare
Și de puternic, mă lovesc fiorii,
Acuma mă refuză cerșetorii,
Că e mai scumpă și o lumânare.
De supărare-mi vine să m-ascund,
Că am ajuns și-această tragedie,
Cum că românii, dacă n-au hârtie,
Se șterg cu demnitatea mea, la fund.
Mă duc în lume, poate-mi vindec rana,
Vă spun “adio”, astăzi, tuturor
Și dacă o să vi se facă dor,
Vă las, în loc, bancnota din Botswana.