Supărarea Dianei
Nu, jur, eu cred c-așa nu se mai poate!
De dimineață-mi fac întruna cruci,
Pe unde intru dau doar de măciuci –
Se fwut ăștia-n senat, pe apucate!
Și, dacă ai vedea doar senatorul
Că-i dă un câine secretarei lui
Sau vreunei activiste, gen, mai spui
Că: Asta e! Acolo l-a luat dorul!
Adică, nah! Sunt chestii înțelese
Că angajații noi din parlament
Se caută și se aleg foarte atent
După știință, masterat și fese.
Dar, ce-am văzut, m-a îngrozit de tot!
Atâtea chestii împotriva firii:
Săgeți iubind în gură trandafirii
În timp ce-s penetrate de-un robot;
Udemeriști cu mari mustăți honvede
Pupând o arătare din reper,
Precum și-un aurist gemând stingher
În colț, sperând că nimenea nu-l vede;
Guvernul făcând se# neprotejat
Cu microîntreprinderi vag sfioase
Si niște mari regii – cam păguboase –
Sugând din ajutoarele de stat;
La unii am intrat din întâmplare
Și m-a luat așa, ca un frison,
Că l-am văzut pe-un fel de filfizon
Băgând-și pwla în calculatoare;
Directori dând la buci la secretară,
Pătrunși de transa propriilor vicii,
Precum și niște unii din servicii
Luând la penys o întreagă țară!
Și, nu c-aș face-o acuma pe nebuna,
Dar eu sunt tristă – și-oare cum n-aș fi? –
Când, între-atâtea yamyam orgii,
Nu m-au primit, scârboșii, la niciuna.