Sictir, toamna
La revedere, toamnă, hai sictir,
Cu tot cu arsenalul din dotare,
Că mie vara mi-a rămas datoare
Cu niște flori de soc și trandafir.
Ne mai vedem prin iarnă, când o fi,
Nu te grăbi, nu ne e dor de tine,
Pe-aicea vara e frumos și bine,
Nu plouă și nu sunt intemperii.
Am să te-anunț prin niște berze de
Va trebui să te prezinți la treabă,
Așa că stai tranquila, nu e grabă
Și nici nu te așteaptă nimeni, bre.
Hai, fii cinstită, crezi că pe aici
E vreo nevoie de udeală, oaie?
Dispari în viața ta cu tot cu ploaie
Și nu mai fă, te rog, rahatul bici.
Când mă gândesc la brumă, ma iau dracii,
Un fel de-omăt luat la preț redus,
Ba chiar ciocănitorile mi-au spus
Că-mbolnăvești, de ictere, copacii.
Mergeam și eu la plajă, la înot,
Era căldură, erau minijupe
Și-ai apărut tu, dracul să te pupe,
Să-mi spânzuri bucuriile de tot.
Eu cred că ar fi bine și corect,
Să vii mai rar, la doi, trei ani o dată,
Ori ca să fie treaba minunată,
Să vii numai când este an bisect.
Așa că pleacă, futu-te în gât
Și-așteaptă ,prin Alaska, să te cheme,
Cu tot cu nașparlia ta de vreme,
Că de urât, sunt eu de-ajuns, urât.