Sf Ilie de nunta lui Mardare

Copiii se jucau ca nişte iezi,
Pe iarba proaspătă şi dolofană,
Un el şi-o ea muşcau dintr-o banană,
Privind în parc familii de obezi.

Treceau pe stradă fete îmbrăcate
Cu fuste din batiste sau mai mici,
Băbuțe slabe adunau urzici
Şi le-ndesau în plase demodate.

Terasele sfidau orice ANAF,
Vânzând doar sucuri acre, naturale
Maidanezi urâți dădeau târcoale
Bucăților de mici căzute-n praf.

Motociclişti zglobii,pe două roți,
Cărau în spate blonde silicoane,
Prea sictiriți pe propriile-organe
Şi pe şoferii,ăia idioți.

Era,aşa,o mare bucurie
Printre animăluțe şi copii,
Până ce-ai zis,preasfântule,să vii,
Veniți-ar numai numele să-ți vie.

Ca un țăran cu cizme-n Ateneu,
Ai dat cu ploaie peste dobitoace,
N-ai întrebat pe nimenea de-i place,
Nici oameni,nici femei,nici Dumnezeu.

Te-ai rupt în luminițe şi impresii,
Să ne convingi că practic,eşti diliu,
Ori ai vreo dependență de rachiu,
Ori ți s-au declanşat nişte obsesii.

Pe mine,sincer,capul nu mă doare,
Dar eşti neorientat, ca orice Sfânt,
Tu vii cu ploaie pe acest pământ
Chiar astăzi,când e nunta lui Mardare?

E-o logică,prietene,ce-mi scapă,
Pe care-o ai prin capul îngeresc,
Mardare e folkist,deci mă gândesc
Că nu-i normal vreodată să-i dai apă.