Scrisoarea Irinei catre oamenii rai
Eu nu-nțeleg de ce-ați sărit pe Daddy
Ca vulturii,ca șoimii,uat ză fac,
Voiați să-mi trag un amărât sărac,
Când eu prin naștere am fost o lady?
Habar n-aveți ce-nseamnă să iubești,
Chiar credeți că în viață totu-i banul,
Ca el nu-i unu’ cât e Teleormanul
Și nici prin vreun Bamboo de București.
El e urât? Uitați-vă la Tări,
Sau Doamne,Dumnezeule ,la Lis,
Cu fața aia de muflon ucis
Și spatele ca semnul întrebării.
Vă roade pizma pe mustața lui,
Omar Sharif, vi-l aduceți aminte?
Un biet actor,nu ditai președinte
Cum e Liviuțu,dragul mamii pui.
Ce dinți din față?Dacă vreau,îi schimbă,
Da’ mi se rupe mie că-s tociți,
Noi suntem peste poate fericiți,
Cât încă are-n gura lui o limbă.
Eu nu-nțeleg de ce ziceți că-i hoț,
El e-un haiduc ce a prădat ciocoii,
Doar n-ați fi vrut să stea și el ca boii,
S-aștepe socialul, ca voi toți.
L-ați prins pe Daddy ca la box,în clinci,
Da’ el e-un om ca pâinea,bunăciune
Și face-ntotdeauna fapte bune
Și dă la toți. Mie mi-a dat X5.
Mi-a zis la început :Auzi,Irina,
Te-aștept la mine astăzi, la hotel
Și evident,când am ajuns la el,
Mi-a dat și mie-o parte din Belina.
De aia zic să nu mai cârcotiți,
30 de ani nu-i mare șmecherie
Și dac-o fi să intre-n pușcărie,
Presimt că o să-ncepeți să-l iubiți!