Scrisoare Moșului
Ascultă, tu, trompetă-ntre trompete,
Moșneag urât cu barbă și obez,
De vrei să nu mă vezi cum căpiez,
Te rog frumos, nu-mi mai adu șosete!
Am înțeles că ești un Moș sărac,
Dar fă un calcul simplu, răgălie,
Câți bani ai dat să îmi aduci tu, mie
Ciorapi, jumate și ceva, de veac.
Din aritmetica elementară,
Constat că îmi puteai lua lejer
Măcar jumate de elicopter,
Sau altă nasulie care zboară.
Puteai să îmi aduci un Lamborghini
Luat din piață, de la bișnițar,
Cu kilometri mulți, care dispar
Cât ai clipi, cum dispărea Houdini.
O vilă în Pipera sau Predeal,
Chiar fără gaze și canalizare,
Ori niște bungalouri în Canare
Sau în Belize, Zanzibar, egal.
Puteai să-mi iei vacanțe la Mamaia
La patru stele, sau pe la chirii,
Eventual implant pentru chelii,
Că vezi că-s chel, cu luciu, ca tigaia.
Nici nu te-ntreb de haine de figuri,
Măcar un trening îmi puteai aduce,
Că ăla vechi n-apucă să se-usuce
Și-l port având în buzunar, spărturi.
Nu m-ai făcut nici proprietar de bancă,
Sau baremi un ceva, guvernator,
Nu m-ai făcut jurat la iUmor
Și nici nu mi-ai dat ,,fanele” lui Tzancă.
Atâta tot, ca-n fiecare an
M-ai pus, prin spiriduși, să fac dietă,
Urăsc, mă jur, ideea de șosetă
Și sper să te mardească Cichicean.