Scrisoare de la Rahova
Ei, gata, tocmai ați scăpat de mine,
Nu-i cazul să vă țineți bucuria,
Sunt foarte fericit că România
De-acuma o va duce foarte bine.
Diaspora se va întoarce-acasă
Și va vota la fiece scrutin,
Oameni deosebiți, cum e Mălin,
De care ea se simte-așa atrasă.
Corupția se va stopa pe loc,
Va dispărea pe veci cuvantul “șpagă”,
Iar Orban sper că va-nceta să ragă,
Ca ultima chivuță de la bloc.
Iohanis va vorbi mai repejor
Și nu se va mai duce la plimbare,
Ca viața-i grea și țara e datoare
Și nu sunt bani când nu ești dictator.
Vor fi și-autostrăzi fără cusur
În fiecare sat din țara noastră
Și Viorica nu va mai fi proastă
Și vor fi bani, dacă nu-s eu să-i fur.
Ce medicină, Doamne, ce spitale,
Mai mare dragul, ce învățământ,
Nu ca acum, o apă și-un pământ
Și investiții doar în catedrale.
Va curge câte-un râu cu euroi
Prin fiece ogradă de la țară
Din care a plecat, cândva, afară,
Eroul cel mai cel dintre eroi.
De-ar trece cât mai iute carantina,
Cu tot cu pușcăria ast-a lor,
Că de la marea lipsă de amor,
Mă uit la Mazare ca la Irina.
Voi sta un pic, că altă șansă nu e,
Vă țin eu la curent de lucruri noi,
O singură-ntrebare am la voi:
Cum împărțiți ce-a mai rămas din muie?