S-au dus toate
Ah, viață, viață, crudă și haină
Mă duci, încetu -ncetu’, la nebuni,
Cu pandemii și alte stricăciuni
Și viruși purtători de carantină.
S au dus la naiba cârciumă și meci,
Grătare, bere și-alte marafeturi,
Băutul apei, de izvor, din peturi,
Precum și răhățirea pe poteci.
S-a dus plimbatul doar pentru figuri,
La revedere parcuri și piscine,
Uitatul obsesiv la pârțotine
Și numărat temeinic de borduri.
Ah, baruri, ce mi-e dor de niște shot-uri
Și de-o cafea expresso cu caimac,
Mi e dor să fiu bombardier sărac,
Ce să primească, de la mă-sa, sfaturi.
Mi-e dor să merg la sală, uneori,
Să mă prefac că fac antrenamente
Și să postez doar poze indecente
Cu mușchi, licheni și plete subțiori.
Mi-e dor să merg la muncă (ei, glumesc!),
În club (încă n-am fost, da-mi vine dorul),
Mi-e dor să fie-aglomerat Humorul,
Să pot mânca orice și să slăbesc.
Mi-e dor s-aud că oamenii se duc
De bătrânețe sau de moarte bună,
De o palincă, de Zalău, de prună
Și de pisici și javre, pe Facebook.
S-au dus la naiba toate, aferim
Și virușii-au ajuns să mă dispere,
Nu-mi mai tihnesc nici Paști, nici înviere,
Mi-e, pur și simplu, dor să și trăim!