Ro. Vana
Auzi, fă , Viorico, m-au halit,
Mi-au dat un șut, de mi-au sărit varicii,
Eu cred că-i iarăși mâna la servicii,
Sau naiba știe cine i-a stârnit.
Sau s-a băgat Codruța, că deja
E miez pe-aici și face și desface,
C-așa e ea, nu te mai lasă-n pace,
De te-a chemat cândva la DNA.
Mă întrebau săracii ăia-n plen,
Că unde-s euroii, împrumutul,
Un milion. De ăla le-a spus „mutul”,
Că ăla-i disperat ,cu banii, gen.
Auzi, tu, că ei cred că am furat,
Da’ le-am luat eu șuncă din fasole,
Le-am luat eu bulbul de la gladiole?
Ce mama dracului i-a apucat?
A fost o haiducie-electorală,
Cum mai făcea, pe vremuri, Baiazid,
Am luat de la cei mulți, pentru partid,
Că prea-l vedeam cu pușculița goală.
N-am fost eu, oare, bună la transport?
Păi am făcut atâtea variante
Și-am supt atâtea fonduri importante
Din țară, de pe TIR și din import.
Sunt foarte cunoscută, doar se știe,
Orice elev mă știe, de la bac,
Că s-a găsit un biet poet sărac,
Bacovia, să-mi scrie-o poezie.
Mă simt rănită, Viorică dragă,
N-am bani destui de un piramidon,
De aia-ți scriu: nu-mi dai un milion
De euro până la prima șpagă?