Primului
Ce față ai, prietene,ce față,
Mă uit la tine şi mă mir suav,
Ba chiar mă-ntreb dacă eşti grav bolnav
Sau doar ți-e rău,aşa,de dimineață.
De unde Doamne ai atâtea pliuri,
Că astea nu apar de la mâncat,
Nici de la doctoratul plagiat,
De obicei apar de la rachiuri.
Ştiu oameni care şi-au forțat destinul
Şi-au susținut,dar fără de temei
Cum că părinții tăi au fost Shar Pei
Şi nu-i de vină drojdia sau vinul.
Alții mai răi ,aşa,mai într-o dungă,
Susțin şi-acum că ei au auzit
Că într-o noapte, bietu’, ai adormit,
De oboseală bahică-ntr-o pungă.
Alții spuneau c-ar fi de la manele,
Alții că te-ai născut în malaxor,
Că te-a călcat pe țeastă un vapor,
Sau pur şi simplu c-ai prea multă piele.
Un doctor hâd, cu față de codoş
Spunea pe la TV că sigur ştie
C-aveai acnee în copilărie
Şi-arăți aşa de când ți-ai stors un coş.
Frizerul susținea că nu te-ar tunde,
De frică să nu-ți taie vreun ceva,
Că lucrurile-s câh pe fața ta
Şi nasul ,gura…ar putea fi-oriunde.
Băsescu însuşi, marea caracudă,
Zicea că dacă bei îngrozitor
Metilicul,cel mult ,te face chior,
Nu să arăți ca şervețelu-n budă.
Matale,să nu faci vreo măgăreață,
Nu-i da lui Dragnea ,pliz, rețeta ta,
Închipuieşte-ți cum ar arată
Cu-atâtea riduri,hoț şi cu mustață.
Deci nu băga în seamă astea, tu,
Dar am şi eu o curiozitate:
Ți-ai numărat tu ridurile toate
Şi dacă da,sunt fără hoț sau cu?