Potop
Vă rog frumos ,frumos, să mă-mpușcați,
Să m-afumați până ajung pastramă,
Să-mi dați să beau numai “Adio,Mamă”,
Ce bucurie-aveți să mă-necați?
Mă cheamă Noe,de mi-am tras potop?
Am început să-caut pe net ciubote
Și pelerină a la Don Quijote
Și mi-am făcut umbrela periscop.
De două săptămâni fără răgaz,
Trăiesc într-o continuă pișare
Și nu se-oprește,curge-n continuare,
Spre-a Sfântului Ilie, ud, extaz.
Adidașii mi-au căpătat membrane
Și s-au albit strălucitor, ca zincul,
Arăt de parc-aș fi ornitorincul
Ieșit după donarea de organe.
Au început să crească și bureți
Printre borduri și alte cataroaie,
Ce curge-acum nici nu mai cred că-i ploaie,
E aruncat de apă cu găleți.
La știri apar mereu niște muieri,
Cu un discurs fără schimbări majore,
Nici nu mai schimbă prompteru-ntre ore,
Citesc tot vremea de alaltăieri.
Că sunt sătul, impropriu zis, mi-e greață,
Mi s-a acrit și de intemperii,
Sătul de ele-s ca de datorii,
Ca un vegan, de ouă și verdeață.
Ar trebui să fie ilegal,
Atâta scurgere fără oprire,
În Biblii se vorbește de iubire,
Ilie, fă cumva să fii normal!
Mai lasă și călduri pe strada mea,
Mai du-te, bre, la loc cu uscăciune,
Ești Sfânt cu acte, bagă o minune
Și-oprește ploaia asta, fă ceva !