Paștele mamii lui de paște
Ce gheața, ah, ce minunată gheață,
Cum cade ca o balegă din cer,
E primavară pe la noi și ger,
Și-mi vine să mă fut în dânsa viață.
Genunchii mei s-au cam emancipat,
Au personalitate diferită,
Unul mă doare ca o- apendicită,
Iar celălalt ca un picior tăiat.
Prin oase-mi trec un fel de fierăstraie,
Ce-mi taie măduva necruțător,
Mă dor și mușchii după cum mă dor
Și unghiile toate când e ploaie.
Mă doare zici că mi-am luat la gioale
De la vreun fotbalist fără talent,
Și nu-mi ajută niciun unguent
Făcut, după miros, din caca moale.
Pot face conferințe prin azil,
Să-mi plângă, triste, babe fără număr,
De junghiurile din picior și umăr
Și orice fel de virus sau bacil.
Când voi muri, voi cere-n copârșeu
Să mi se pună, musai, la picioare,
Antidureri și antiinflamatoare,
Că poate-i trebe și lui Dumnezeu.
Când plouă, parcă vine polul sud
Și dă în noi cu sloiuri și banchize,
De-ți vine să asculți doar Für Elise
Lâng-o ursoaică ce pozează nud.
Din când în când mai trece câte-un MiG,
Cu bucurii din bot și până-n coadă,
Din care bombele nu vor să cadă
În Ucraina, pe motiv de frig.
E prea urât și plouă mocănește,
E vreme de cumplită întristare,
Noroc de-această motocositoare,
Ce se aude veșnic cum cosește.
Că nici nu știe prietenul Sorin
Și asta chiar e-aiurea să nu știe,
De trebuie să-njure pe Ilie,
Sau să îl bage-n mă-sa pe vecin.