Palinca
De la Vlădică până la opincă,
De la cei tineri până la bătrâni,
De-a lungul existenței, pe români
I-a înfrățit tăria din pălincă.
De ești răcit iei o măsura fiartă,
De ești slăbit, pui miere-n ea și-o bei,
Când ești în pană, ea îți dă idei
Și când greșești, tot dânsa te și iartă.
Pălincă iei și dacă ai dureri,
Faci frecții prin-năuntru și pe-afară
Și tot ce-i dureros o să dispară
Și-ajungi iar plin de viață și puteri.
Pălinca face poftă de mâncare,
E leacul pentru ulcer și gastrită,
Alăturea cu slană și cu pită
Și-o ceapă iute și mirositoare.
Și dacii beau pălincă, am auzit,
Mergeau la luptă și erau viteji,
Da’ sigur nu erau cu totul treji,
De-au prins ei lupul viu și l-au belit.
Pălinca e făcută să te-aline
Și-n special pălinca de Zalău
Pe care dac-o bei nu spui „mi-e rau”,
Ci spui și dimineața “ioi, mi-e bine!”.
Pălinca-i rea la unele profesii,
E cel mai tare antidepresiv
Și de-aia prin Ardeal nu e motiv
Să fie psihologi…că nu-s depresii.
Pălinca, în Ardeal, rezolvă toate,
Nici polițiștii când te-opresc în drum
Nu-ți pun fiola, cred că e parfum,
Iar popii te absolvă de păcate.
După un deț, bărbații se însoară,
De aia zic și nu zic vorbă-n vânt,
Nici frunzele, nici oile nu sînt,
Ci doar pălinca este brand de țară.