Anti
O, Doamne, care aperi România
De viruși, ciume, râie și microbi,
Stârpește tot ce-i rău pentru ai tăi robi
Și, dacă poți, stârpește-ntâi prostia.
Eu știu că nu te lasă conștiința,
Dar dă-o naibii, nu e mare fâs.
Deștepții ăștia ne cam fac de râs
Și-n plus, n-au nicio treabă cu credința.
Ia-o din capăt, nu te chinui.
Te uiți pe Facebook, că mai toți postează
Tot felul de păreri care contează
Și-ncepi fără de milă a-i stârpi.
În primul rând, pe cei ce cred că dacii
Sunt miezul din dodoașcă, apoi pe cei
Ce cred că și bărbații sunt femei,
Apoi pe ăia de-au furat copacii.
Stârpește, Doamne, medicii cretini
Cu patru clase sau cu facultate,
Ce cred că ei știu totul despre toate,
Pentru c-așa le-au spus niște vecini.
Trimite-un fulger către dilimanii,
Ce iau de bune orișice păreri,
Emise de-un IT-ist după trei beri
Și care cred că mintea ti-o dau banii.
Stârpește influensării pe veci,
Că de-aia e pe aicea plin de genii.
Stârpește apoi și politicienii
Și pe iohanis, c-are buze reci.
Fă ordine cu cei ce ne omoară
Și fac din frică un ceva normal,
Pe toți acei cu ochelari de cal,
Ce cred că se mănâncă tot ce zboară.
Pe anticriști, da’ asta știu c-o faci,
Pe cei ce-ascultă Digi și antene,
Pe nesimțiții molipsiți de lene,
Precum și băbăciunile cu draci.
Și, dacă-ți mai raman ceva săgeți,
Când o să-ncepi cu marea curățare,
Să nu uiți de prostia scriitoare:
Stârpește-i pe-ăia de se cred poeți!