O zi nașpa
O, doamne al durerilor de oase,
O, doamne-al reumatismului acut,
Pe unde mama naibii-au dispărut
Zilele alea calde și frumoase?
E-o vreme pentru depănat impresii
Despre război, covid și datorii,
Urâtă ca pojarul la copii,
De-l bagă pe Bacovia-n depresii.
Mă simt bătrân ca Sarmisegetuza,
Mi-au înverzit licheni pe omoplați
Și n-ai un vinovat să poți să-l bați
Că ploua cu stropi mari cât buburuza.
Să-ți bați copiii, parcă-i prea puțin,
Să-ți spânzuri mâța – tot nu te ajută!
Îmi vine să-mi găsesc o surdo-mută
Cu care să mă cert ca un cretin.
E așa… un fel de vreme de beție
Fără motive, doar pentru antren,
Când simți că tocmai te-a călcat un tren
Și-n capul tău fac dracii sindrofie.
O zi de parc-ai lua-o încotrova
Să nu mai vezi nici oameni și nici ruși,
Urâtă parcă ți-ar bătea la uși,
Din oră-n oră, ăia cu Iehova.
O zi în care-ar merge la nebuni
Ăia normali – și nu să viziteze,
Pe care-ar trebui să o boteze,
Chiar dacă-i joi, deștepții lumii, luni.
O zi în care plouă neîncetat,
Cea mai urâtă zi din calendare,
O zi în care tot ce am, mă doare,
O zi, ca toată viața, de căcat.