O poezie de cacat
O pasăre cu zborul echivoc,
Trecând prin aer astă dimineață,
Umplu maşina mea cu nişte-albeață
Ce sper din suflet că i-a curs din cioc.
Pe mine m-a luat aşa o greață,
Cu toate c-au zis unii că-i noroc
Şi mă întreb de n-a avut alt loc
S-arunce cu aşa o măgăreață.
Că mi-am lăsat maşina lângă bloc,
Lângă o tufă mare cu verdeață
Şi acum poftim,o treabă mălăiață
Apare pe capotă să-mi dea şoc.
O las la naiba şi mă duc în viață
Să caut țigănci să-mi zică în ghioc,
Pândesc eu păsăroiul şi i-o coc,
Am să-l împuşc în buci cu o sâneață,
Lua-l-ar să îl ia de dobitoc!