O altfel de epistolă
Am mers la sală foarte hotărât,
Deja obezitatea-mi joacă feste,
Sunt gras, da’ asta e altă poveste,
De fapt sunt pur și simplu prea urât.
Vai, Doamne, Doamne, câte bunăciuni!
De unde-au apărut așa deodată,
Cu burtă pătrățele, extraplată
Și fundul să te ducă la nebuni?
Cu sâni ca niște bombe din război
Și mers de ală sexi, de paradă,
Cu părul lung și prins frumos în coadă
Și coborând direct dintr-un Merțoi.
Cu niște buze mari și botoxate,
Ca niște mari ventuze de closet,
Mișcându-și câte-o bucă foarte-ncet,
Atât cât să te-mbie la păcate.
Ah, Doamne, ce mirosuri, ce Dior,
Împrăștiate-n nasul tuturora,
De parcă s-ar fi răsturnat Sephora
Direct în poșetuța dumnealor.
Nicio bașoaldă, nicio balenuță,
Sirene fără urmă de unturi,
Nu celulite și-alte vergeturi,
Cum se mai văd ca la câte-o băbuță.
Era așa, ca-n sânul lui Avram,
Parcă vedeam și laptele și mierea
Și, parcă, un ceva îmi lua puterea
De-a mă mai bate cu vreun kilogram.
Așa că m-am uitat ce m-am uitat,
Cam două ore, poate și mai bine
Și-am transpirat cât Mircea la Rovine
Și-apoi m-am luat de mână și-am plecat.
Mă bucur tare că am început
Să vin la sală, mâine-am să vin iară
Și tot așa, nu intru, stau afară,
C-antrenamentul de- astăzi, mi-a plăcut.