Nu ne mai facem bine
Nu ne mai facem bine niciodată,
Mereu vom scoate ghearele din teci,
Avem prin funduri zeci de parameci,
Ce ne mănâncă-n curuleț,
deodată.
Ne place să ne punem curmeziș,
Să fim deștepți, ca academicienii,
Să ne pișăm pe vârfuri și pe genii
De sus în jos, eventual, pieziș.
Noi știm de toate, c-am văzut cândva-
Pe Facebook, la un guru de la țară-
Și de-atuncea dă pe dinafară
Inteligența înghesuită așa.
N-avem știință, dar avem păreri,
Și suferim teribil de angoasă,
Și-avem în noi o nesimțire crasă,
Și-un comportament de rinoceri.
Zvârlim cu flegme multe, ca la tir,
Ne ștergem mucii, logic, cu flaneaua,
Dorim să proclamăm drept imn, maneaua
Și mergem la grătare-n cimitir.
Le spunem proști la cei ce-s diferiți,
Dar noi susținem trendurile toate-
Reptilieni, vaccin, planete plate
Și marțieni din pielea mea veniți.
Ne vindem viitorul pe-un covrig,
Îndatorându-ne pe veci nepoții,
Ne dăruim, vecinilor, chiloții
Și-apoi, ca proștii, tremurăm de frig.
Fugim de bunul-simț și de respect,
Cum fuge dracul de la mănăstire
Sau Greta, când e rost de încălzire,
Sau fiscul, după vreun crâșmar corect.
Avem o chakra, o ceva, blocată,
Ne-au pus ceva în apă când s-o bem,
Suntem bolnavi cu capul și mă tem
Că nu ne facem bine niciodată.