Ne bat femeile
Prieteni dragi, vă dau o veste proastă,
În lumea violenței ce-o trăim,
Unii, bărbați ca noi, mai suferim,
Fiind bătuți, cam zilnic, de nevastă.
Și nu ne apără de lucrul ăsta nici
Justiția, nici fuga sănătoasă,
Nici neajunsul noaptea pe acasă
Și nici măcar plecatul la servici.
Ne bat în pat și în bucătărie,
Ne bat când punem lucruri la uscat,
Ne bat și când dormim, de fapt ne bat
Din orișice motive pot să fie.
Unii din noi mai fug la câte-un bar
Și stau acolo speriați, săracii,
Cu frica așteptând să-i treacă dracii,
Până rămân uscați în buzunar.
Suntem bătuți cu bestialitate,
Ba, pot să spun, suntem chiar torturați
E-un fel de tragedie la bărbați,
Că suntem pedepsiți pentru păcate.
Femeile au obiceiuri rele
Și-atunci când sunt nervoase fac prăpăd,
Le vezi cum se prefac că nu ne vad
Și nu mai vor s-aspire sau să spele.
Devin mici monștri îmbrăcați sumar,
Ce fac din violență și teroare,
Cam ce e felul doi pentru mâncare
Și portofelul pentru buzunar.
Nevasta pentru noi e un satrap,
Un sadic fără pic de compasiune,
Care ne bate zilnic, cu pasiune,
Pe noi, bărbații cei cuminți, la cap.